Aradul, declarat oraș liber regesc în 1834, s-a dezvoltat în lungul străzii principale a orașului. Acest bulevard larg a luat naștere din vechea piața centrală a așezării. În vecinătatea pieței (azi Avram Iancu), se află târgul de animale pe traseul drumului ce ducea spre nord. Odată cu prelungirea fronturilor construite ale pieței spre nord, târgul s-a mutat și el și, astfel, a luat naștere, în timp, marele bulevard. La sfarșitul secolului al XIX-lea acesta avea deja un aer impunător, cu clădiri cu unul sau două etaje și cu front continuu al fațadelor.
În Arad aproape toate spațiile comerciale erau concentrate pe bulevard. O altă stradă care avea un număr mare de magazine era actuala stradă Mețianu. Inundațiile din 1844 și bombardamentul din timpul revoluției din 1848 au dus la importante distrugeri. Orașul a fost reconstruit pe baza unui plan urbanistic ce respectă principiile vremii. În mod firesc a fost luat ca model "Ringul Vienez" și celelalte mari realizări urbanistice ale secolului. Se pare ca un model l-a construit și Budapesta cu care Aradul are unele asemănări, păstrând desigur proporțiile.
Deși nu putea concura cu marile capitale europene, strada principală a Aradului trebuia să devina un spațiu reprezentativ. Rezultatele sunt impunătoarele clădiri care au dat imaginea de astăzi a străzii principale și a celor adiacente. S-au construit sedii ale administrației locale, locuințe, școli, magazine, biserici. Se urmărea cu strictețe respectarea frontului continuu la strada și decorarea clădirilor într-un spirit ecletic oarecum unitar, dar diversificat în care apăreau elemente neorenascentiste, neoclasiciste, neobaroce și mai rar neogotice. Dupa 1895 pătrunde și secessionul, care se manifestă în clădiri de dimensiuni moderate, dar frumos executate. Puțin mai tarziu, după 1900, apar și clădiri de dimensiuni mai mari decorate în acest stil.
Construcția unui teatru de mari dimensiuni reprezenta garanția apartenenței orașului la cultură europeană. Edificiile acestea erau ridicate în locuri privilegiate cu fonduri cât se poate de mari. La Arad teatrul a fost construit în mijlocul bulevardului, despărțind Piața Avram Iancu de astăzi de restul centrului.
Teatrul Clasic "Ioan Slavici" este un edificiu din municipiul Arad care a fost ridicat între anii 1872-1874 în stil neoclasic. În anii 1958-1960 au loc importante lucrări de modernizare în timpul cărora se realizează actuala fațadă a Teatrului. Pe fațada principală, deasupra celor trei porți așezate sub trei arcade, se ridică șase pilaștri masivi cu capetele în stil corintic ce susțin un triptic în forma de triunghi. În interior a fost așezat un basorelief intitulat "Construirea socialismului", realizat din piatră artificială.
Gara, înaugurată în 1858, a devenit astfel punctul nordic al axei centrale a orașului. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, de-a lungul acestei axe centrale s-au construit:
-
Teatrul de Stat (1874)
-
Primăria (1876, Bulevardul Revoluției nr. 75)
-
Palatul Finanțelor (1885, Bulevardul Revoluției nr. 77)
-
Palatul Cenad (1887, Bulevardul Revoluției nr. 73)
-
Palatul Neuman (1902, Bulevardul Revoluției nr.78)
-
Palatul Băncii Naționale (1905-06, Bulevardul Revoluției nr. 72)
-
Palatul Cultural (1913)
-
Palatul Hermann Gyula (începutul secolului XIX, Bulevardul Revoluției nr. 96)
-
Catedrala Romano-Catolică (1902-1904)
-
Biserica Roșie (1906, Bulevardul Revoluției nr. 61)
Importantă pentru evoluția unui oraș a fost și gara. În Arad gara a fost amplasată la marginea orașului de atunci, la capătul bulevardului. Datorită importanței gării, amplasarea ei a atras imediat dezvoltarea orașului în direcția respectivă.
La inaugurarea Teatrului din Arad în 1874 alături de 1250 de spectatori a fost prezent însuși împăratul Franz Iosef alături de prinții Iosif, Albrecht și Johann.
P atrimoniul construit si evolutia urbanistica a Aradului
